Oamenii totuși învață greu și uită ușor. Cel mai ușor uită despre ei, altfel memorează multe lucruri, majoritatea inutile. Așa am fost învățați acasă și la școală. Să învățăm pe de rost poezii, teorii, formule. Să ținem minte dacă cineva ne face un rău sau ne supără, să ținem bine minte că atunci când vine momentul, să ne răzbunăm,” să simtă și el durerea pe care am simțit-o eu”. Am fost învățați de asemenea să analizăm aceleași poezii, texte, teorii, dar nimeni nu ne-a învățat să ne analizăm comportamentul, să înțelegem de ce acționăm într-un fel sau altul, să ne analizăm reacțiile. Așa am învățat despre toate, dar nu despre noi. Tot așa ținem minte despre toate, dar nu despre noi. Unor oameni le este frică să afle ceva despre ei, ruptura între „eu-l” exterior și „eu-l” interior este atât de mare încât li se pare că nu vor acoperi niciodată această distanță, acest abis. Și de multe ori abandonează subiectul ( ca temă, dar și ca persoană).
Continuă să citești Învățăm despre toate, dar nu învățăm suficient despre noi