Ce le face pe femei nefericite?

Un motiv este acela că uită de sine și se dedică foarte mult altora. Asta este o necesitate a femeii de fapt: de a se implica, de a ajuta, de a se simți utilă, dar se întâmplă să uite până unde trebuie să fie utilă ea și că trebuie să permită și altuia să aibă grijă de ea, să fie pusă în valoare de partener sau copii, de familie. Uneori femeile uită unde sunt limitele, fac prea multe pentru alții și uită de ele. Asta creează un disconfort interior foarte mare. Simțind un disconfort, femeia începe să caute un vinovat și atunci vinovat devine iarăși partenerul sau cei mai apropiați, atunci apar conflictele, când sunt conflicte este nefericire.

Continuă să citești Ce le face pe femei nefericite?

Ajută-l să te cunoască

20160416_143222

Femeilor le plac cadourile, le place să primească flori, să fie răsfățate de bărbați. E firesc, practic nici un cuplu nu sare peste perioada floricelelor-bombonelelor. Dar sunt multe cupluri în care după ani nu se păstrează obiceiul de a dărui\primi flori și cadouri, de a fi sensibil la lucrurile care îi plac partenerului/partenerei de viață. Dacă întrebi femeile de ce, spun că bărbații au devenit mai puțin atenți. Dacă întrebi bărbații… dar cine îi întreabă?… Iar ei nu prea spun dacă nu sunt întrebați. Totuși, dacă vrem să aflăm și părerea bărbaților, în multe cazuri vom auzi “dar ei oricum nu-i place”. Femeia la rândul ei va zice că  “da, eu altceva așteptam de la el. Aș minți dacă aș spune că îmi place”.

Continuă să citești Ajută-l să te cunoască

Mulțumesc

IMG_20160626_1644437

Cum știm să fim recunoscători? Cui suntem recunoscători? Când suntem recunoscători? Nu sunt sigură că toți oamenii își pun asemenea întrebări. Unii nici nu se gândesc vreodată că ar trebui să mulțumească, nu înțeleg cui și pentru ce, mai ales dacă se consideră dezavantajați de soartă. În schimb știm toți să cerem, să ne rugăm la Dumnezeu, începând rugăciunea cu “Dă Doamne…”. Dacă cerem permanent, fără a oferi nimic înapoi, oare nu transmitem în univers un mesaj de insuficiență? Și cunoaștem că ceea ce transmitem, ce dăm, este exact ceea ce primim înapoi? Dacă spui mereu „nu am, nu am! dă-mi, dă-mi!”, răspunsul va fi ca un ecou, asta vei atrage în viața ta – și mai multă insuficiență, și mai mult „cerut”. Dacă schimbi mesajul și spui „Mulțumesc! Am sănătate, am acoperiș deasupra capului, am copii buni etc”, răspunsul va fi și aici ca un ecou – vei atrage mulțumire în viață, sănătate mai multă, un acoperiș mai mare, copii realizați etc etc.

Continuă să citești Mulțumesc

Stereotipuri despre singurătate

41-MM05_Marilyn_Monroe_Tin_Sign_Happy_Alone

Sunt multe stereotipuri în societatea noastră legate de singurătate, sunt prea mulți oameni care îi judecă pe cei singuri și ajung să le pună chiar diagnostice nedrepte și false.

Mai demult, singurătatea era considerată aproape o boală. O femeie singură, care a trecut de 25-30 de ani, era (și mai este) tratată aproape ca o paria, ca un om neputincios, un om cu probleme. Chiar dacă această femeie a dezvoltat o afacere, are 2-3 facultăți si nenumărate specializări profesionale, are un cerc de prieteni în care se simte bine, iși permite să zboare în vacanțe la Paris sau Roma, toate astea nu contează dacă nu are un bărbat alături. Și vecina ei, care nu are nimic din toate astea, dar îl are pe Mișa, se va simți justificată să spună „săraca, nu are și ea un bărbat la casă”. Să ai bărbat, să fii căsătorită,  la noi e considerat de către unii a fi apogeul tuturor realizărilor. Ca și cum a fi într-o relație este tot ce-și dorește o femeie, dacă nu are o relație, nu are nimic. Am auzit că unele mame chiar își educă fiicele într-un astfel de spirit. În spiritul veșnicei dependențe de partener, emoționale și financiare. E o problemă de mentalitate, pe care societatea noastră ar fi cazul să înceapă, măcar încetișor, să o depășească, să nu mai fie judecați oamenii după stereotipuri demult depășite în lumea modernă.  O femeie este în primul rând femeie în lumea ei, bărbatul vine să-i completeze această lume, să o împlinească pe alte planuri, atunci când vine sau dacă vine.

Cunosc istoria unei femei care a făcut tot posibilul să plece din țară, atât se simțea de necăjită de toți pe acest subiect, era privită ca un om nerealizat doar pentru că nu era văzută cu un bărbat lângă ea și nu exista acea împlinire șablonară pe care o căutau cei din jurul ei. Odată plecată și stabilită într-o țară din Europa, a descoperit că nu o deranjează deloc să fie singură, dimpotrivă, se simte chiar foarte bine, iar acolo un om singur nu este privit ca un om bolnav.

Este minunat sa-ți găsești jumătatea, scriu asta și din propria experiență, să te regăsești în bărbatul\femeia iubit\ă, să ai o relație frumoasă. Dar dacă nu este să fie ( și uneori nu este sau nu este acum) , de ce opțiunea de a fi singur este atât de rea? A putea sa-ți acorzi timp, să te ocupi de ceea ce-ți place, să fii responsabil de propriile decizii, să te duci unde vrei, când vrei, cu cine vrei, mi se pare un lux astăzi. Sunt mulți cei care își iubesc casa, pisica sau orhideea. Ei revin in zona lor de confort, acolo unde totul este cunoscut și plăcut și ar putea să se bucure de toate astea dacă n-ar fi mediul care le bagă în creier ideea că așa ceva nu este normal. Că nu poți să te simți fericit dacă ești singur. De ce? Un om care se simte bine să iasă singur la o plimbare, să meargă singur la un concert sau un film, mi se pare a fi un om  împăcat cu propriul Eu, cel puțin la etapa respectivă. A te simți bine în propria companie, iarăși, e un semn de maturitate, de autocunoaștere.

În același timp, poți să cunoști mulți alți oameni, să comunici intens, să ai mai multe relații poate, să înveți ceva din ele și să decizi tu dacă îți dorești să ai un partener de viață sau nu. Și dacă dorința va fi în favoarea singurătății, poate că așa trebuie să se întâmple, pentru cât timp, asta doar tu decizi, nu decide societatea pentru tine. Pentru că orice relație are un sfârșit. Și mai rău este dacă acest sfârșit se produce în interiorul relației și te simți singur fiind în cuplu. Iar la aceast ultim aspect, ar trebui să reflectăm mai mult… Cine e mai nefericit, cel care e singur și își asumă conștient această singurătate sau cel care se simte singur în interiorul unei relații?

Dar mulți nu decid în favoarea cuplului și nici în favoarea singurătății, ci în favoarea societății. Prin acest text nu promvez singurătatea în detrimentul relației de cuplu, ci promovez normalitatea împotriva stereotipurilor depășite și a judecăților nedrepte.

Fiți fericiți, singuri sau împreună, cum vă e bine, dar decideți voi asta!