În ajunul sărbătorilor de iarnă ne pregătim să facem cadouri… și să primim cadouri. Este unul din momentele plăcute din viață, atunci când dăruim și atunci când ni se dăruiește ceva. Și haideți să fim sinceri, primim multe daruri. Viața este primul și cel mai important dar. Putem să spunem că nu l-am cerut, că nu a fost alegerea noastră, totuși nu am evoluat intr-atât încât să-l putem refuza. Și nici nu ar fi frumos. Până la urmă, chiar dacă nu ne place un cadou, îl acceptăm. Dar poate că problema nu este în cadou, ci în modul în care îl percepem.
Recent am văzut un video care circulă pe Facebook. Părinții îi oferă fetiței lor de 3-4 anișori o cutiuță frumos ambalată, ea o deschide și în interior găsește… o agrafă. Face o mimică absolut încântată și spune că acest cadou este preferatul ei și ce frumoasă este agrafa și câte lucruri va putea face cu ea. Primul meu gând a fost câtă încredere trebuie să fi avut acest copil în părinții săi dacă și o agrafă dăruită de ei i s-a părut un dar minunat. Al doilea gând a fost că acești părinți, văzându-și copilul bucurându-se așa de tare pentru un lucru neînsemnat, vor fi atât de mișcați încât următoarea dată îi vor face un cadou absolut special. Al treile gând m-a făcut să scriu acest text. M-am gândit că unii oameni primesc în dar vieți-iahturi, iar alții primesc vieți-agrafe și că o viață fericită nu depinde de CE primești, ci de reacția ta, recunoștința ta pentru ceea ce ai primit. Iar când părintele (cel carea ți-a dat viața) va vedea cât de recunoscător ai putut să fii, va fi atât de mișcat încât va veni cu un dar absolut special pentru tine.
De ce unii oameni primesc cu ușurință tot ce-și doresc, iar alții fac eforturi supraomenești, se zbat, muncesc și tot nu reușesc să obțină lucrurile dorite? Parțial răspunsul îl găsim chiar în întrebare. Pentru că prima categorie de oameni ia lucrurile ușor, are o atitudine ușoară față de viață și o acceptă așa cum este, nu vâslește împotriva curentului. A doua categorie de oameni se zbate, face eforturi, încearcă să demonstreze ceva și totul li se dă atât de greu pentru că așa le este percepția asupra vieții. Oamenii care cred că viața este grea și totul se obține prin efort, așa viață au. Acest patern de gândire a fost poate moștenit de la părinții și buneii lor, care au dus-o greu. Oamenii care au avut acest mod de a gândi, dar l-au schimbat sau au moștenit alt mod de a gândi, cum că viața este o călătorie frumoasă cu multe daruri pe care le primești pe parcurs, iar Universul este prietenos și plin de resurse, au o altă viață. Acești oameni uneori primesc în dar de la Univers o agrafă, dar sunt recunoscători pentru ea, pentru că acest Univers există și pentru că ei fac parte din el. Acești oameni au acces direct la sursă prin credință și recunoștință, de aceea dorințele lor se îndeplinesc rapid.
Un început pentru acei ce sunt ancorați în mentalitatea “Toma Necredinciosul”, un start spre realizarea dorințelor, ar putea fi acceptarea realității, după care acceptarea de sine. Asta înseamnă că dacă efortul tău de 15-20 de ani de a construi o companie sau de a fi un medic bun, sau de a deveni un pop-star, sau de a fi un soț\soție exemplar\ă nu ți-a adus satisfacție, înseamnă că tu însuți ai creat blocaje între tine și sursa universală de realizare a dorințelor. Tot ce facem cu efort și fără plăcere, fără pasiune se transformă în blocaje. Tot ce facem cu dragoste, dedicație, satisfacție, se transformă într-un flux de energie care deblochează posibilitățile. Dacă mai depunem efort și muncă, nu facem decît să impulsionăm și mai mult acest flux de energie, care va aduce în viețile noastre tot ceea ce ne dorim.