Într-o dimineață mi-a venit un gând: foaia albă e o poartă spre lumea de unde vin eu, iar cuvintele sunt punți ce-mi fac legătura cu această lume. Oare așa li se întâmplă tuturor celor care scriu? Nu știu. M-am gândit însă ca poate merită sa deschid această poartă (până acum doar am aruncat câte o privire timidă dincolo). Poate prin ochii mei cineva va zări ceva ce este și al lui, pentru că dincolo de poartă lumile se unesc și nu este decât un singur adevăr. Doar de partea aceasta vedem diferit. E frumos că suntem diferiți și avem ochi de diferite culori, totuși undeva suntem toți uniți. La fel ca pietrele ce au fost despicate dintr-o rocă, au forme diferite, dar aceeași consistență, fac parte din aceeași rocă. Mi-ar face plăcere să comunicăm în acest fel, să încercam să descoperim ce ne unește, ce ne face să fim diferiți, cum putem face lumea mai bună, să ne descoperim unii pe alții și să ne autodescoperim. De fapt, nici nu există altă cale de a te cunoaște decât raportându-te la alții. Iar experiența pe care o căpătăm nu este pentru a fi închisă după șapte lacăte, ci pentru a sluji altora ca reper. Poate că așa poți să fii de ajutor cuiva, undeva, poate chiar fără să știi. Nu poți schimba pe nimeni și nici nu trebuie. Ceea ce poți face, e să trăiești în așa fel încât poate cuiva să-i trezești curiozitatea și să vrea să încerce un element din experiența ta, să-l inspiri pentru o anumită acțiune sau pur și simplu să-i oferi un text scurt de citit. Desigur, tot ce voi scrie aici va reprezenta ceea ce sunt eu astăzi, adică ce simt și ce gândesc, imaginea mea despre lume. Voi aborda subiecte care mi se par interesante și actuale, dar în special ceea ce îi poate ajuta pe cititorii mei să crească interior, pentru că asta mă face să mă simt utilă, asta mă inspiră în orice activitate de care mă apuc.
Eu cred în oameni și în menirea lor de a fi fericiți. Prin acest blog, îmi propun să acumulez cât mai mulți adepți ai aceluiași crez. Câți oameni există, atâtea căi spre fericire există. Uneori e suficient doar să ne amintim și să începem să ne gândim la asta. O să am grijă să vă amintesc și să-mi amintesc și mie în acest fel.
Fericirea este atunci cind poti avea incredere in ziua de miine ,in omul drag de linga tine. Fericirea este cind dupa o zi cu nori stii sigur ca vin zile senine. Fericirea este cind in cautarea perfectiunii te iubesti si esti iubit cu toate calitatile si neajunsurile.
Perfect folosita foaia alba. Nu e de crezut, dar citeva zile in urma ma gindeam la asa o intrebare – Cum ar putea o femeie sa inceapa o alta viata, decit cea inghitita de rutina si de trebuie. Si prima ce mi-a venit in gind a fost o foaie alba, o pagina noua, o atitudine diferita decit cea de azi si prin urmare intelegerea si trairea starii de fericire. Va multumesc pentru mesaj! Cind Va citesc, simt fericire. Secretul si intrebarea mare este cum sa capeti asa atitudine sa poti transmite mai departe lumei, copiilor, familiei aceast simt gasit printre rinduri. Este aceasta o lupta cu sine sau o impacare cu tot ce ai in viata ta?!
Atunci sa mergem împreuna, Liliana 🙂
Liliana, când faci ceea ce simți și faci acest lucru cu bucurie, atitudinea se schimbă de la sine. Iar cei din jur preiau această atitudine intr-un mod firesc.
Lăsați poarta cît mai larg deschisă, vreau să intru , să pășim în aceiași direcție. Mi-ar plăcea mult să Vă fiu drumeț în drumul ce duce spre descoperirea sinelui.
Atunci să mergem împreună)