Relațiile dintre bărbați și femei nu sunt tocmai simple, iar asta e valabil oriunde în lume, indiferent de rasă sau cultură. Totuși există niște blocaje specifice în interiorul cuplurilor din diferite țări și mi-am dat seama că ar fi bine poate să căutăm explicații și în contextul nostru socio-cultural, în istoria neamului nostru. Aici o să aduc doar câteva exemple de blocaje pe care le-am urmărit la multe cupluri de la noi din țară, iar în discuțiile purtate cu bărbați și femei, am ajuns la concluzia că am moștenit niște stereotipuri comportamentale de la strămoșii noștri.
De exemplu, se pare că majoritatea bărbaților în cultura noastră se simt mai privilegiați și consideră că este normal să li se permită mai multe decât femeilor. De unde vine asta? Poate din timpul celui de-al II-lea război mondial, când orice bărbat întors acasă era “la preț de aur” și o femeie care se “alegea” cu un bărbat era extrem de fericită, acesta fiind și un prilej de mândrie în fața altor femei. Nu conta dacă bea sau o bătea noaptea, ziua ea era femeie cu Om la casă. Dacă îi ajungea totuși cuțitul la os și se ducea să i se plângă mamei sau vecinei, auzea că trebuie să tacă, să rabde și să spuna bogdaproste că nu este singură.
Azi am evoluat desigur și lucrurile nu sunt chiar așa, dar, psihologic vorbind, nu s-au schimbat foarte mult. Azi femeile nu așteaptă bărbații de pe front, dar… tot așteaptă bărbați “de aur”. Ceea ce caracterizează majoritatea femeilor noastre, este că mereu încearcă să le intre în voie bărbaților, să le sară în ajutor, să le ofere tot, uneori mai mult decât au. Se grăbesc să le anticipeze orice dorință, orice moft. Dar aici încalcă o lege a naturii, conform căreia bărbatul este vânătorul, cuceritorul și salvatorul, nu femeia. El este acel care trebuie să anticipeze dorințele femeii, să meargă și la capătul pământului pentru a-i aduce luna de pe cer.
Bărbații fac altă greșeală. Văzând ardoarea femeii de a se oferi, de a-i sări în ajutor, devin atât de comozi, încât îi înmânează “sabia și calul” și se instalează în fața televizorului. Sau dispar cu tot cu “sabie și cal”, uitând că la procurarea acestora a contribuit și femeia.
Cred că la un moment dat, în mintea oamenilor noștri, s-a creat o percepție greșită a lucrurilor, o confuzie, o neînțelegere a unor legi universale. Fie au învățat din start greșit, fie au știut, dar au uitat, că partenerul este în primul rând sursa ta de energie, acel care te alimentează, te completează cu ceea ce tu nu ai.
Femeia nu are suficiente resurse pentru a-și crea singură o viață în care să fie și asigurată, și protejată, și să le ofere toate acestea copiilor. Adică unele femei pot (și câte nu fac asta!), dar cu ce preț și sacrificii… Energia masculină (mai brută) este cea care asigură partea materială, cea care protejează. Când femeia nu conștientizează acest lucru, ea îl lovește pe bărbat acolo unde îl doare mai mult – în bărbăția lui, îi spune și îi arată că nu este suficient de bun, că nu-i poate oferi ei și copiilor tot ce au nevoie, că este slab. E ca și cum ar murdări cu noroi geamul din care vrea să intre lumină.
Unii bărbați, la rândul lor, nu iau în calcul ceva ce este vital pentru ei și pentru succesul lor – starea de bine și de mulțumire a femeii. Asta este, de fapt, ceea ce au nevoie pentru a avea succes și a se simți împliniți. Dacă nu conștientizează asta, sabotează sau îi crează femeii obstacole în a se simți fericită (adică în a genera energie feminină, din care tot ei se alimentează). Și de fapt, e ca și cum ai scuipa în fântâna din care bei apă.
Și unii și alții înțeleg că ceva nu fac bine, dar pentru că e greu să-și vadă propriile greșeli, se concentrează pe greșelile celuilalt. Așa apar blocajele. Ideea este că uneori cuplurile, la fel ca și fiecare om în parte, nici nu au șansa de a face propriile greșeli, ci repetă scenariile vechi ale familiilor în care au crescut. Pentru a evita acest lucru este bine să ne auto-analizăm comportamentul în relația de cuplu, să evităm să ne comportăm ca mama sau bunica, sau mai bine zis, să ne maturizăm. Ca indivizi, ca și cupluri, ca societate.
Un comentariu la „Cum apar blocajele în cuplu?”